vineri, 12 iulie 2013

Mare Tranquillitatis de Katja Millay

Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.
 
Părerea mea: Este ultima mea carte citită şi ştiu că ar trebui să fac recenzii la alte cărţi, însă pur şi simplu nu-mi pot dezlipi gândul de la această carte. 
Înainte să mi-o precomand şi, evident, să o citesc, am citit destul de multe recenzii despre ea. Dintre toate postările citite despre cartea asta, nu am găsit nici măcar una care să spună că nu e frumoasă sau măcar să evidenţieze un astept neplăcut al cărţii. Evident, eu, citind de atâta timp numai cărţi din gloată şi supramediatizate, am fost destul de neîncrezătoare şi am spus că nu se poate să fie chiar aşa, dar nu, m-am convins că nu am mai citit în viaţa mea o carte mai bună şi poate nu voi mai avea curând şansa să citesc o carte la fel. 
Este o carte pe care trebuie să o înţelegi înainte de a o citi. 
Lectura este emoţionantă şi crudă, dar Millay te face să  iubeşti toată suferinţa pe care ţi-o provoacă fiecare sentiment absolut sfâşietor ar personajelor. Personajele sunt atât de mature şi au trăit în 18 ani mai multe decât au trăit alţii într-o viaţă, dar totuşi, autoarea nu i-a conturat ca pe nişte victime ale societăţii, ce în fond sunt, ci a făcut în aşa fel încât să fie demne de toată admiraţia cititorului. 
Cred că e prima carte la care am fost la un pas să plâng şi asta înseamnă pentru mine înseamnă ceva. 
Autoarea are un stil de scris atât de curat şi de frumos încât cu doar câteva cuvinte îţi sfâşie sufletul în două, dar ţi-l repară la loc cu alte câteva. Superb! 
Nu cred ca pot să aleg între Nasya şi Josh pentru că amâdoi m-au surprins şi m-au emoţionat în egală măsură. Sunt cred că cele mai temperamentale personaje pe care le-am citit vreodată într-o carte. Momentul când Nastya a venit acasă la Josh să îi spună că a ajutat-o să îşi distrugă şi ultimul lucru pur din ea, mi s-a părut epic. Răbufnirea emoţională a lui Josh mi s-a părut perfect descrisă şi în ciuda siituaţiei atât de dramatice eram în culmea fericirii că am surprins o frântură din adolescentul tipic care trebuie sa fie el. Nu cred că pot să argumentez în câteva cuvinte toate semnificaţiile pe care mi-a transmis-o autoarea în urma scenei ăsteia.
Titlul mi se pare atât de frumos şi mi-a plăcut la nebunie cum a făcut legătura cu cartea. Coperta românească o urăsc, dar mă uit la cea din America şi-mi mai trece. :))
- Dac-am avea acum un telescop, aş putea să-ţi arăt Marea Liniştii. Mare Tranquillitatis, adaugă ea, arătându-mi spre cer. Vezi? Acolo sus, pe lună. Dar nu poţi să-ţi dai bine seama de aici.
- De-asta ai tu imaginea cu luna în camera ta? o întreb. [...]
- O ţin acolo ca să-mi aducă aminte că e o vrăjeală. Mi s-a părut, după nume, un loc minunat, paşnic. Ca unul în care ai vrea să te duci după ce mori. Linişte şi apă pretutindeni. Un loc care să te înghitp şi să te accepte, orice-ar fi. Asta era imaginea mea despre ea.
 Trailer-ul. Neoficial, dar perfect!

O recomand: Nu cred că o pot recomanda unei categorii de oameni, pentru că clar nu este o carte pentru orice tip de adolescent. După cum am mai spus, mai întâi trebuie să o înţelegi, şi apoi să o citeşti. :) 

Nota mea: 5+/5 

4 comentarii:

  1. Super tare recenzia :) O sa ii fac si eu recenzia zilele astea, si sunt de acord cu tine. Este o carte tulburatoare dar extraordinar de bine scrisa. Singura mea dorinta legata de cartea asta este sa o pot citi inca o data pentru prima oara :) Este categoric printre cele mai bune carti citite de mine vreodata :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! Eu încă sper că voi mai găsi în viitorul apropiat o carte la fel de bună ca ea! :)

      Ștergere