miercuri, 23 ianuarie 2013

Tăcere de Becca Fitzpatrick (vol. 3 Îngerul Nopţii)

 http://1.bp.blogspot.com/-yepmSm1Sh5g/ULSjaCLbwOI/AAAAAAAAGT8/1UZ-ZsHv54c/s1600/tacere.jpg

Părerea mea:
 Mă enervează coperta cărţii din România. Chiar nu înţeleg ce legătură - în afară de faptul că Nora se trezeşte la început într-un cimitir - are cu cartea. Să nu mai zic de ciori şi de rochie. Preferam mult mai mult varianta americană. Completa copeţile anterioare.

 
Şi trailerul m-a cam dezamăgit. Sec, e tot ce pot zice. Mă aşteptam la ceva mai mult... 


Însă, superbă carte - vă iau tare din prima, ştiu :D -.
Nici nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult la ea. Poate Jev, poate acţiunea, poate tot.
Oricum, din orice unghi ai privi, e ADSFJKBFN! :3
Bine, acum să o spune pe-aia dreaptă ştiu că Fitzpatrick nu prea s-a chinuit la realizarea volumui ăsta pentru că a pregătit tot ce-i mai bun pentru la final. Şi spun asta pentru că se vede că orice eveniment important din carte rămâne învăluit într-un mister enervant care te face să te întrebi ce se va întâmpla mai departe şi tot speri să găseşti răspunsul câteva pagini mai încolo, dar te trezeşti terminând cartea şi răspunsul clar tot nu apare. Şi de aceea o iubesc pe Fitzpatrick! :3
Bine, o mai iubesc şi pentru modul de a scrie, modul de a transpune un gram de pernonalitate şi celui mai neimportant şi mai episodic personaj. Nu pot să spun decât că se vede că a scris cartea cu dăruire, nu pentru că a ales un subiect megasimpatizat de adolescenţi, unic în acelaşi timp şi s-a gândit ea câţi bani va lua pe urma acestei serii. De aceea, mi se inmoaie inima când văd - simt, în cazul meu - că mai e cineva pe lumea asta cere scrie de plăcere.
Apropo de scris. Frate, are un mod de a scrie şi de a-şi exprima sentimentele imaginate mortal! În primele pagini am văzut, mai ales, felul superb în care se exprimă. Adică ştiu că americanii nu excelează la capitolul scris, dar ea e pur şi simplu... oau. Este complex, figuri de stil, cuvinte alese la locul potrivit, însă este cursiv şi este foarte uşor de citit.
Acum, să vă povestesc acţiunea? Neah! Ştiţi că nu-mi stă în caracter - că doar de-ia s-au inventat site-urile cu cărţi online care conţin, în mod evident, şi rezumatul oficial al cărţii. Mai bine hai că vă povestesc farmecul, culoarea şi unul dintre cele mai importante motive pentru care cartea e aşa celebră. Doamnelor şi domnilor, unicul şi inegalabilul - tobele! - Jev a.k.a Patch. Deja salivez şi nu sunt decât câteva minute de când am terminat de citit cartea. :-"
Aşa, Patch ăsta are atâta personalitate încât te îndrăgosteşti de el în mod automat de la prima replică. Îmi şi amintesc, prima dată, cum apare el ca un erou în mijlocul acţiunii când Nora e răpită şi cu un calm neomenesc - duuh! - îi vorbeşte Norei - şi o salveează <3 -.
 Apoi, cât de tandru se poartă cu Nora, cât de bine îşi maschează sentimentele, cu câtă reţinere vorbeşte cu toţi înafara Norei, cât de bine îl descrie Nora, cât de perfect este.
Acum, întrebare de capcană baraj, e cineva care a citit Îngerul Nopţii şi nu s-a îndrăgostit de Patch?
Aşa, acum că tot v-am povestit de Patch, cred că merge să povestesc niţel şi de modul în care este structurată acţiunea. Păi, Fitzpatrick le are, n-am ce să spun. Cu toate că e o atmosferă tensionată şi care te ţine cu sufletul la gură încă de la primele capitole, ştie să facă cititorul din această încordare mintală în care se stă încontinuu. Adică, cu alte cuvinte, ştie să distingă atmosfera. Ştie să te facă să râzi - sau dacă eşti mai ursuz, măcar să zâmbeşti -, dar ştie să te facă şi să stai în suspans şi în tensiune, aşa cum am mai spus.
O carte pe care o recomand cu dragă inimă numai dacă vă îndopaţi emoţional cu răbdare pentru că până şi ultima pagină te ucide - la propriu - până apare şi volumul 4. Dar chiar şi aşa, o recomand tuturor care iubesc genul urban fantasy romance pentru că pentru stilul ăsta are dităti!
Cheers! ^^

5 comentarii: