Părerea mea:
Cuvinte de laudă n-am să-i caut pentru că ar fi inutil şi cu toţii/toate ştim că e o carte extraordinară. Într-adevăr, pentru mine e una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată.
E ceea ce cred eu prin al şaselea simţ al meu, deci să nu vă prind că-mi săriţi în cap pentru mai ştiu eu ce am zis mai sus.
Oricum, eu i-am dat un big big like pentru originalitate şi pentru subiectul abordat. Eh, chiar dacă ideea nu era prea strălucită, tot mi-ar fi plăcut cartea pentru că se vede că nu a fost scrisă într-o doară şi are, acolo, undeva, o bază.
Se vede că e o carte de iniţiere care prognozează o serie de mare succes. Mi-a plăcut că Roth n-a lungit acţiunea ca să fie prea palpitantă palpitantă (cu toate că eu am trăit fiecare moment şi fiecare trăire a lui Tris :3), ci a vrut de la început să se înţeleagă ce serie
Ceea ce regret cel mai mult e că la începutul cărţii am zis că Four şi Tobias sunt două personaje diferite, iar Tris se îndrăgosteşte de Tobias şi tot aşteptam să apară odată, de aceea nu prea l-am luat în seamă pe Four. -.-" Eram atât de sigură că trebuie să apară cândva şi Tobias, încât atunci când am văzut un post pe blog cu şi despre Tobias mă gândeam când îşi mai face şi el apariţia odată în roman. Atunci când am văzut că-i una şi aceeaşi persoană parcă mi se luase o piatră de pe inimă şi m-am îndrăgostit şi eu odată cu Tris de el (bine, eu eram de mai devreme îndrăgostită de el, dar în mod inconştient pentru că nu ştiam că Four e de fapt Tobias)
Cum am mai spus, e o carte extraordinară, chiar am sustras şi nişte citate de acolo care mi-au plăcut la nebunie:
- "Dezlipeşte colţul pansamentului. Examinează cu privirea simbolul Abnegaţiei şi zâmbeşte.
- Am şi eu unul la fel, îmi răspunde, râzând. Pe spate.
- Chiar? Pot să-l văd?
Îmi apasă pansamentul la loc peste tatuaj şi-mi trage bluza la loc pe umăr.
- Tris, tu îmi ceri să mă dezbrac?"
- "Cineva mă loveşte într-o parte şi, pentru prima dată, ţip, un ţipăt înalt, pătrunzător, scos de altcineva, nu de mine, şi iar mă loveşte într-o parte, şi nu mai văd absolut nimic, nici măcar ce-o fi în faţa mea, fiindcă luminile se sting. Cineva strigă "Destul!" şi eu gândesc prea multe şi absolut nimic."
- "Mă simt amorţită pe dinăuntru, însă pe dinafară sunt o ţipătoare şi zvârcolitoare forţă a voinţei."
- "În amintirea mea, zâmbeşte. O buză răsfrântă. Dinţii drepţi. Râzând, tachinând, mai viu în amintire decât sunt eu în realitate. Era ori el, ori eu. M-am ales pe mine. Dar şi eu mă simt moartă."
Cam atât, ştiu că am făcut o recenzie kilometrică, dar am avut ce spune (şi încă mai am de zis multe). :D
- "Cred în actele obişnuite de vitejie, în curajul care împinge o persoană să-i ia apărarea alteia."
Aaa, era să uit! Filmul, râvnitul film! Abia aştept să-l văd şi sunt tare tare curioasă să văd care va fi distribuţia şi vreau să văd şi dacă se va ridica la nivelul cărţii. Atât. Nu mai intru în detalii şi aici. :D
Cheers! ^^
Divergent e genială!Şi Veronica la fel!M-a ţinut în suspans cu fiecare capitol!
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, e superbă! Parcă nu mai strâng odată bani ca să-mi mai cumpăr şi vol. 2. -.-
Ștergere