duminică, 12 mai 2013

Oraşul de cenuşă de Cassandra Clare (vol. 2 din Instrumente Mortale)

O nouă senzaţie în universul urban fantasy! 

Clary Fray nu-şi doreşte decât ca viaţa ei să revină la normal.

Dar ce înseamnă normal când eşti vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, şi poţi vedea deodată vârcolaci, vampiri şi spirite ale naturii? Lui Clary i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vânătorii de umbre nu-i dau pace – mai ales frumosul şi enervantul său frate recent regăsit, Jace. Iar singura ei şansă de a-şi ajuta mama este să-l urmărească pe sălbaticul vânător de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranţă malefic – să fie acesta chiar tatăl ei? Când şi cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, înspăimântătoarea Inchizitoare îl suspectează pe Jace.

Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?


Părerea mea:

Cartea asta mi-a plăcut şi nu mi-a plăcut. 
Încep cu ce nu mi-a plăcut pentru că sunt mai puţine de spus. :D
Nu mă înţelegeţi greşit, cartea este genială, însă au fost şi câteva lucruri care m-au deranjat. 
În primul rând a fost faptul că Jace este frate cu Clary, iar asta m-a enervat la culme pentru că eu îl iubesc pe Jace şi dacă eu nu pot să fiu cu el, atunci măcar Clary să fie. Dar nu, ea a trebuit să se sărute cu Simon, să îi dea şi ăluia speranţe şi să se facă triunghiul ăla amoros atât de enervant. 
În fine, ce nu mi-a mai plăcut a fost că lui Jace i-a mai dispărut sarcasmul şi farmecul absolut irezistibil din primul volum şi asta a mai scăzut niţel cartea în ochii mei. Nu cu mult, da'... 
Acum ce mi-a plăcut. 
Mi-a plăcut în primul rând că a fost acţiune din belşug în carte. Aproape toată cartea a fost presărată de secvenţe care mi-au ţinut sufletul la gură, dar totuşi lectura nu a părut greoaie pentru că, o ştim cu toţii, Clare e as la descris şi la şlefuit acţiuea astfel încât noi, ceilalţi muritori de rând, să o adorăm. 
Un alt plus l-a mai avut în opinia mea şi faptul că s-a accentuat foarte mult relaţia dintre Clary şi Luke. Mi-a plăcut mult cum l-a conturat Clare şi mi-a mai plăcut şi "natura" lui, în contrast cu personalitatea.
Jace, nu are rost să mai spun nimic despre el, şi acum, la o lună după ce am terminat cărţile de citit, tot mai sunt îndrăgostită până peste cap de el. Mi-a plăcut mult dârzenia şi motivaţia pe care a avut-o pe parcursul cărţii, chiar şi faţă de Valentine care nu rata niciun moment să îl atace unde îl doare cel mai tare. 
Una peste alta, Clare a făcut o carte extraordinar de frumoasă, dar care, în comparaţie cu celelalte cărţi, mi s-a părut cea mai plictisitoare.

4,8/5 steluţe.

2 comentarii:

  1. UUUUU,e foarte interesantă recenzia.Faza e că nu prea mă tentează seria,nu ştiu,mi se pare banală.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e deloc banală! Bine, acum depinde cât de mult te atrage subiectul în sine, adică vânătorii de umbre, însă cartea este extraordinară şi e una dintre puţinele alea cărţi scrie într-un mod EXCEPŢIONAL!

      Ștergere