Legile Atracţiei de Simone Elkeles (Vol. 2 din Chimie Perfectă)

Părerea mea:

Doar ce-am terminat cartea şi nu m-am putut abţine să nu îi fac recenzia cât mai repede de teamă că aş putea uita ceva din farmecul său.
E superbă! Recunosc, mult prea siropoasă pentru papilele mele gustative, dar întotdeauna mi-au plăcut poveştile între badboys şi fete... decente. Am citit şi primul volum astă-vară în acelaşi mod fugitiv în care am citit şi cartea asta. Iubesc pur şi simplu ideea! Faptul că autoarea s-a gândit să facă o triologie cu fraţii Fuentes e absolut uimitoare. Asta înseamnă că nu e nevoită să tragă de acţiune cum se întâmplă în majoritatea seriilor şi fiecare carte are farmecul său aparte.
Mă gândeam că după ce am terminat prima carte, a doua nu va mai fi atât de frumoasă, dar m-am înselat. Mi se pare chiar mai interesantă. Poare mi se pare, repet, dar pe asta am savurat-o mult mai mult decât am savurat-o pe precedenta care, să nu mă înţelegeţi greşit, şi ea este sublimă!
El, nimeni altul decât fratele mijlociu al familiei Fuentes - Carlos, este un badass în puterea cuvântului. Mulţi dintre voi veţi avea tendinţa să spuneţi că seamănă cu fratele său. Nu e aşa, personalităţile lor diferă de la unul la altul şi recunosc că la început mă gândeam că nu va încerca decât să îşi imite fratele şi va părea doar un rebel care doar încearcă să pară aşa şi nu-i iese.
La începutul cărţii, e complet lipsit de sentimente şi ia totul în batjocură, dar pe parcurs bucăţele din masca aceea glacială a sa care-i opreşte sentimentele faţă de lumea înconjurătoare începe să se desprindă încetul cu încetul. E încăpăţânat. Îmi amintesc când s-au dus ei - Carlos şi Kiara - pe munte şi el a vrut să plece, iar resentimentele s-au stecurat în mintea sa pe drum spre maşină - vrând să plece fără ea -, dar le-a ignorat. N-am putut decât să îmi dau seama de aici că încearcă să-şi nege sentimentele.
Destul cu el, să trecem la ea, nimeni alta decât fiica profesoului de psihologie din universitatea fratelui lui Carlos (Alex) - Kiara. O fată... aparte. Pasionată de maşini, căţărări şi este totodată şi fiica pe care orice părinte şi-ar dori-o. Sinceră, cuminte - poate prea cuminte -, o relaţie foarte deschisă cu părinţii şi cu un palmares imaculat chiar. Era să uit, adoră provocările fapt pentru care i-am dat un BIG LIKE cât casa de mare.
Ceea ce mi-a plăcut la nebunie e că niciunul nu se schimbă complet la finalul cărţii. El devine îndăgostit, dar rămâne la fel de vanitos, iar ea... nu prea se schimbă deloc. Rămâne aceeaşi persoană încăpăţânată, dar până peste urechi de îndrăgostită.
Bine-nţeles, a avut pericole, n-a fost doar o carte monotonă unde un el şi-o ea anonimi se iubesc. Marele "El Diablo" îl bagă pe el într-o bandă cu forţa şi tatăl ei face tot posibilul să-l scoată de-acolo.
Ceea ce mi-a mai plăcut e că profesorul - tatăl Kiarei - dă dovadă de o analiză atât de profundă şi de "la rece" în situaţii aproape imposibile pentru un părinte. Bine, e normal ţinând cont că-i psiholog.

E o carte bună, spre foarte bună şi o recomand în special celor care s-au săturat de cărţi dramatice, SFuri sau horroruri. Pentru mine una, a fost o detaşare faţă de toate cărţile pe care le-am citit în ultimul timp. Exact ca un pahar cu apă rece binevoit într-o zi caniculară de vară.

Iar cu trailerul m-a cucerit total! :3 Cum poate fi Carlos - dar şi Alex - atââât de frumos!? M-a cam dezamăgit Kiara, dar trecem peste...
PS: Nu m-am putut abţine să nu pun şi poza asta cu cele 3 vedete din triologia Simonei Elkeles. :x
Cheers!